Experiența traumatică lasă o amprentă serioasă în viaţa persoanei şi de cele multe ori o schimbă radical. Persoanele care au trecut printr-o experiență violentă la nivel fizic, psihologic sau sexual încearcă cât mai repede să dea uitării trecutul și să înceapă  o viață nouă.

Cunosc persoane care după evenimentul traumatic petrecut în viaţa lor se înscriu la diverse cursuri, termină studii, duc un mod de viaţă activ. Alţii în schimb aleg aventurile periculoase, încep să consume alcool şi droguri.

Aceste traume nu trezesc stări și trăiri pozitive, iar emoţiile negative se reîntorc iar şi iar în situaţii similare. Fiecare om fuge de emoţiile şi amintirile neplăcute legate de traumă, vrea să-şi distragă atenţia către altceva, încercând să nege sau să ignore experienţa negativă. De fapt astfel funcționează mecanismul de apărare.

La prima vedere poate părea că totul a rămas în trecut, am dat uitării evenimentului traumatic, am început o nouă viaţă.

Dar totuşi ceva nu este ok. Domnișoara care a trecut printr-un viol cu mulţi ani în urmă nu reușește să formeze o relaţie de cuplu. Un bărbat care a fost jefuit şi bătut în stradă poate vedea în fiecare trecător un hoţ sau o persoană violentă şi obişnuieşte mereu să se uite în spate.

O mamă care şi-a pierdut copilul nu reușește să depășească starea, pentru a mai da naştere altor copii. Un bărbat divorţat, duce un mod de viaţă libertin și va considera acest lucru ca fiind normal. Copiii care îşi văd părinţii consumând alcool şi droguri sau care suferă în urma incesturilor și bătăilor, vor forma la rândul lor astfel de familii, prepetuând comportamentul.

Putem continua lista la nesfârşit, dar există ceva ce-i uneşte pe toţi aceşti oameni. Este vorba despre o situaţie traumatică neprelucrată din trecut care ,,formează cercuri concentrice la suprafaţa lină a apei, în urma pietrei aruncate”.

După cum susțin persoanele care au trecut printr-o traumă, situaţiile grele le trezesc multă ruşine şi respingere.

Unii ascund ceea ce li s-a întâmplat în relația cu cei apropiaţi (părinţi, soţ/soţie) cu scopul de a-i proteja sau din cauza ruşinii, ori din frica de a-şi exprima emoţiile negative. Alții se închid în ei, formând un ghem de supărare, furie, vină, răutate, neputinţă. Toate aceste emoţii merg mână de mână cu sentimentul de nedreptate şi umilinţă. Cu cât va „fierbe” mai mult de unul singur în acestă „cratiță” plină de trăiri emoționale neplăcute, cu atât mai greu îi va fi să treacă peste această situaţie.

Aceste emoții negative aşteaptă momentul potrivit ca să iasă la suprafaţă, iar de cele mai multe ori pot apărea pe neaşteptate. Uneori este suficient să priviți o scenă dintr-un film care se aseamănă cu situaţia traumatizantă din viaţa voastră, iar emoţiile nu vor întârzia să apară. Acelaşi lucru se poate întâmpla când întâlneşti o persoană necunoscută pe stradă care seamănă cu cea din evenimentul traumatic. Corpul poate reacționa fiziologic la durerea care i-a fost cauzată altădată. De altfel, aşa şi este. La fel cum pe corpul fizic rămân cicatrici, astfel și în câmpul emoțional pot rămâne diverse răni  în urma traumelor. De multe ori rănile emoționale sunt transmise și de corpul fizic. Putem observa asta după poziţia corpului, după mers, după conturarea mişcărilor care deseori sunt rigide. Rigiditatea se poate observa și în vorbire, unde pot apărea fraze de genul „Aşa ceva nu putea să mi se întâmple mie!” (stadiul de şoc). După care urmează dorinţa ca această situaţie să nu i se fi întâmplat niciodată.

Din păcate, foarte mulţi oameni se comportă de parcă în viaţa lor nu s-a întâmplat nimic. Mai sus am menționat momentul în care persoana începe o viaţă nouă „super-activă”, negând prezenţa traumei, încerând s-o uite. Dar trauma oricum își face simţită prezența uneori direct, alteori indirect. Trauma este un fel de magnet care atrage în viaţa persoanei situaţii similare. Aceasta duce la o tensiune exagerată, iar traumele se tot repetă, deoarece situaţia unei traume este o situaţie cu o încărcătură emoțională puternică. Persoana traumatizată caută în mod inconştient trăiri cu o intensitate la fel de mare, ca să își poată demonstra că poate trece peste ele pentru ca să revină la viaţa normală.

Cum poți conștientiza dacă trauma mai este prezentă la nivel fiziologic sau în subconştientul tău?

• Dacă suferi de epuizare, dar în acelaşi timp refuzi să ceri ajutor;

• Dacă după evenimentul traumatic ai în continuare stări de frică, anxietate, melancolie, tristețe, etc;

• Dacă ai coşmaruri;

• Dacă ai devenit vulnerabil emoțional şi simţi o presiune și neputinţă în corpul fizic;

• Dacă s-au înrăutăţit relaţiile la locul de muncă sau relaţiile personale, sau dacă au apărut probleme sexuale, etc.

Cum poți depăși o situaţie traumatică?

Ca să poţi trece de evenimentul traumatic, în primul rând trebuie să accepţi existenţa traumei;

• Să găseşti forţe pentru a o reîntâlni;

• Să retrăieşti acea durere şi neputinţă care nu te lasă să duci un mod normal de viaţă;

• Să integrezi această traumă în trecutul tău şi să înveți să împarţi viaţa în „înainte” şi „după”;

• Să dai frâu liber emoţiilor legate de trăirile traumatice şi să le recunoşti ca fiind prezente şi reale;

• Să îți plângi trecutul, traversezi perioada de doliu dacă este cazul;

• Să conștientizezi ce poţi schimba și ce nu în prezent;

• Să te accepţi aşa cum ești şi să înveți să trăiești cu asta.

Terapia în cazul traumei este complexă și poate dura în timp. Dar cel mai indicat este să apelezi la un psiholog bun, care o să asigure un cadru terapeutic în care expunerea va fi integrată treptat, împreună cu care veți stabili obiectivele terapeutice și veți lucra la ele depășind astfel starea și trecând la un nou nivel de percepere și conștientizare.