Aparent toată lumea știe ce înseamnă a fi extrovertit sau introvertit. Extravertul este un om comunicativ, vorbăreț un pic superficial, în comparație cu gânditorul introvert. Așa credeți?

De fapt este o versiune răspândită, dar nu și corectă neapărat.

    Extrovertul este acea persoană care se adresează în exterior, lumii înconjurătoare, este îndreptat cărte oameni.

Unul dintre semnele după care putem cunoaște un extrovertit de un introvertit este privirea, care este îndreptată direct către interlocutor și nu pe lângă, în exterior.  Raza de atenție a extrovertului este nelimitată, el vede exact în ce parte privește, ,, reflectă ceea ce vede”. ”Extrovertul nu este predispus spre autoanaliză și reflecție.” El gândește astfel: „dacă am de făcut o acțiune o fac și sunt concentrat numai pe acel lucru”.

Extrovertul poate avea o lume interioară bogată, dar se va ocupa de ea în acea măsură în care îi este necesar. În cazul în care va avea de ales să fie de unul singur sau să comunice cu cineva, mai mult ca sigur va alege comunicarea.

Dacă va avea de ales să ,,gândească” sau să ,,acționeze”, cu siguranță va prefera să acționeze. Dacă va trebui să gândească va gândi, numai în măsura în care va trebui să ia o hotărâre sau să facă o acțiune. El însuși a învățat să gândească în scopul de a face acest lucru și este atent la emoțiile sale, în măsura în care îl ajută să se orienteze în viață. Viața, oamenii, tot ceea  ce  îl înconjoară reprezintă cercul lui de interes.

Printre oamenii extroverți se numără mulți oameni politici și militari.

Extrovertul este deseori confundat drept superficial fără profunzime, vorbăreț. Cu siguranță,  caracteristica extrovertului este comunicarea. Ușurința comunicării îi provoacă de multe ori fascinație în această direcție a vieții.

Dacă aceste trăsături sunt extrem de importante, atunci poate fi vorba de un extrovertit problematic. Un extrovertit problematic, superficial și care își controlează cu greu impulsurile, este diferit de un extrovert sănătos, o persoană cu logică și cu o lume interioară, profund ancorat în realitate.

Așa cum printre introverți sunt mulți vorbitori superficiali, tot așa printe extroverți se întâlnesc oameni capabili de analiză și sinteză profundă.

Opus extrovertului este introvertul, omul capabil de analiză, privind mai întâi în interiorul său și interesat în primul rând de persoana sa. În comparație cu introverții, extroverții sunt mai simpli, gândesc mult mai practic și sunt mai puțin dispuși în a-și face griji. Captiv în interiorul său, introvertul creează impresia de stagnare.

Extrovertul este în schimb mult mai activ. Extroverții problematici reacționează impulsiv și fără să gândească prea mult. De regulă, extroverții sunt mai deschiși, privesc oamenii în ochi, mai ușor creează contactul. Ei sunt mult mai expresivi și nu se complică în exprimarea emoțiilor.

Iată o întrebare la care să ne gândim:

–  Putem dezvolta comportament extrovertit?

– Da se poate, dar nu este necesar.

A fi extrovertit nu este întotdeauna un lucru bun, iar sociabilitatea excesivă poate fi și ea un obstacol. Numai în cazul în care suntem prea închiși, există un grad ridicat de introvertire, atunci este necesar și util să dezvoltăm cealaltă latură. Iar dacă este vorba de comunicarea elementară, atunci acest lucru este util și merită dezvoltat.

Sursa – http://www.psychologos.ru

Traducere și adaptare, Angela Tăbîrță