Cuvântul etică este uneori definit ca știința moralei în conduita umană. Morala se ocupă cu distincția dintre bine și rău și de regulile și standardele de comportament acceptate. Astfel, codurile etice sau îndrumarele etice pentru consiliere încearcă să prezinte standardele acceptabile de practică.

Aspectele etice și dilemele străbat practica consilierii.

Pentru a folosi limbajul legal, consilierii, psihoterapeuții au în permanență datoria să aibă grijă de clienților.
Ca o definiție generală, sunt considerate etice acele practici care sunt benefice clienților. Consilierii și psihoterapeuții care demonstrează că respectă drepturile clienților lor se bazează pe bunăvoință. În același timp vor fi discutate atât drepturile cât și obligațiile ambelor părți.

Gruparea aspectelor etice și dilemele legate de punerea în act:

• Competența psihoterapeutului;
• Dreptul la consimțământul informat;
• Confidențialitatea;
• Autonomia clientului;
• Protejarea clientului.

1. Competența psihoterapeutului

• În prezent, în țara noastră există un număr suficient de specialiști calificați în psihoterapie care sunt pregătiți în a oferi ajutor profesionist.
• Drept regulă, psihoterapeutul are formare profesională în domeniul în care este specializat. Specializarea poate fi în psihoterapie Ericksoniană, psihanaliză, gestalt terapie, psihodramă, psihologia cognitivă, etc.
• Există asociații profesionale. Psihoterapeutul vostru va aparține asociației la care este membru înscris și a cărei formare și supervizare a parcurs.Fiecare asociației are propriul său site-ul, unde sunt descrise activitățile asociației, scopurile și obiectivele și o listă a membrilor.
• Calitatea de membru oferă un anumit statut în acestă comunitate, spune că nivelul de profesionalism al psihologului este recunoscut în mod oficial de către colegii săi.
• Atât psihoterapeuții cât și cabinetele sunt înregistrate la Colegiul psihologilor din România.
  Pe site-ul Colegiului psihologilor găsiți lista psihoterapeuților acreditați din toată țara și treapta la care se află psihoterapeutul vostru; supervizare, autonom sau practicant.
• Ne aflăm în era internetului, marea majoritate a psihoterapeuților au un site personal. Site-ul personal vă poate spune multe despre terapeut. Pe site puteți afla date despre calificarea specialistului.
• Articolele de specialitate scrise de către psihoterapeuți vă pot oferi răspunsuri la întrebări și vă pot informa cu privire la competența profesională și dacă specialistul este potrivit pentru dumneavoastră sau nu.
• Important este și locul unde sunteți invitați pentru terapie. Dacă sunteți invitați într-un loc public, sau dacă sunteți invitați la terapeut acasă, acest lucru ar putea să vă dea de gândit.
• Indicat este să fiți primiți în cadrul cabinetului său. Cabinetul trebuie să fie înregistrat la Colegiul psihologilor. Acest cabinet se poate afla într-un centru psihologic, medical sau separat.

2. Dreptul la consimțământul informat

Va avea loc prin procesul de informare a clienților, care va stimula participarea activă la terapie, începând cu prima terapie și va continua pe tot parcursul procesului. Aici este importantă balanța în a oferi informații prea multe sau prea puține. Acest aspect va fi explicat în timpul procesului. Consimțământul informat tinde să promoveze cooperarea activă a clienților. Clienții adesea nu realizează că au drepturi și nu se gândesc la responsabilitățile pe care le au în rezolvarea propriilor probleme.

Clienții vor fi informați asupra obiectivelor terapiei, a strategiilor și tehnicilor care vor fi utilizate.
Clienții vor fi informați asupra oricărei împrejurări care poate afecta confidențialitatea demersului terapeutic sau care ar putea influența negativ relația.
Din punct de vedere deontologic elementul esențial din cadrul relației terapeutice îl reprezintă încrederea, eficiența intervenției având un caracter direct proporțional cu nivelul de încredere dintre terapeut și client.
Hackney și Cornier (2000) sunt de părerea că terapeutul are datoria de a furniza clientului următoarele informații:

1. Descrierea rolului de terapeut și calificarea pe care o deține;
2. Explicarea modului în care funcționează demersul terapeutic, strategiile care vor fi aplicate și obiectivele acestora;
3. Descrierea oricărui posibil disconfort sau risc ce poate să apară;
4. Descrierea beneficiilor care pot fi așteptate în mod realist;
5. Prezentarea altor abordări sau strategii care ar putea fi utile;
6. Oferirea de răspunsuri la întrebările clientului referitoare la terapie în general, precum și anumite proceduri specifice;
7. Explicarea necesității realizării unui acord prin care clientul se obligă să frecventeze cu regularitate ședințele de psihoterapie.

3.Confidențialitatea

Confidențialitatea poate fi caracterizată ca o relație bazată pe încredere, relație în cadrul căreia clientul împărtășește terapeutului informații cu caracter confidențial sau secret, fiind convins că acesta din urmă nu va fi împărtășită nimănui. Principiul confidențialității poate fi încălcat doar atunci când terapeutul nutrește convingerea bine fundamentată că persoana asistată se află într-o astfel de stare psihică încât prezintă un pericol pentru ea însăși (suicid) sau pentru alte persoane (omucidere, distrugere de bunuri, contaminare).
Orice limitări vor fi comunicate din timp.
Consimțământul privind comunicarea cu terțe persoane.
Aspecte referitoare la permisiunea și implicarea parentală în lucru cu minori.
Asigurarea securității tuturor informațiilor transmise.

4. Autonomia clientului

Respectul pentru dreptul clientului de a face alegerile care i se potrivesc cel mai bine lui și vieții lui, stă la baza determinării sinelui clientului. Terapeuții vor susține controlul clienților asupra abilității de a-și asuma responsabilitatea personală pentru viețile lor.

• Respectul față de autodeterminarea clientului;
• Corectitudinea informațiilor anterioare consilierii;
• Corectitudinea afirmațiilor privitoare la competența profesională;
• Afirmații oneste cu privire la procesele de consiliere și la rezultate.

5. Protejarea clientului

Categoria referitoare la protejarea clientului reprezintă îngrijirea clienților ca persoane. Terapeuții au nevoie de suficientă detașare pentru a putea să servească celor mai bune interese ale clienților. Relațiile duale nu sunt permise (sunt acelea în care pe lângă consiliere, există și alte tipuri de relații cu clienții, de exemplu- prieten, iubit, coleg etc.)

• Menținerea unor limite potrivite în ceea ce privește relația de consiliere;
• Evitarea explorării emoționale și sexuale;
• Protejarea siguranței fizice a clienților.

Bibliografie:
1. Manual de consiliere.(2014) Richard Nelson-Jones
2. Psihoterapie (repere teoretice, metodologice, aplicative.(2008) Prof. dr. Iolanda Mitrofan
3. Psihoterapia un tratament fără medicament.(2010) Irina Holdevici
4. Dileme etice în psihoterapie.(2016) S. J. Knapp; M. C. Gottlieb; M. M. Handelsman