Adeseori, atunci când o persoană suferă, prima ei reacție este să se supere, să se enerveze sau să dea vina pe cineva pentru declanșarea inițială a acelei suferințe.
Din păcate indiferent pe cine învinuiești pentru suferința pe care o simți, durerea nu dispare și suferi în continuare. De fapt, în unele cazuri, cu cât te înfurii mai tare, cu atât durerea se simte mai acut.
Când te enervezi și te superi din cauza unei situații, nu îți dai seama ce se întâmplă în realitate. Ai auzit de expresia ,, a fi orbit de furie”? Aceasta li se întâmplă adesea persoanelor cu emoții copleșitoare. A te critica în permanență sau a judeca excesiv o anumită situație este ca și cum ai purta ochelari de soare în casă. Făcând acest lucru, ratezi detaliile și nu vezi lucrurile așa cum sunt în realitate. Dacă te înfurii și te gândești că acea problemă nu ar trebui să apară, pierzi din vedere că ea chiar a apărut și că trebuia să-i faci față.
Criticarea excesivă a unei situații te împiedică să iei măsurile necesare pentru a o schimba. Trecutul nu-l poți schimba. Iar dacă îți petreci vremea luptând cu trecutul- sperând în van că furia ta va schimba rezultatul unui eveniment care a avut loc deja- vei fi blocat/ă și neajutorat/ă. Ceea ce nu va aduce nici o îmbunătățire.
Așadar, ca să recapitulăm, judecarea excesiv de critică a unei situații sau a propriei persoane duce adesea la amplificarea durerii, la omiterea detaliilor și la stagnare. Este evident că furia, supărarea sau critica nu aduc problemei nici o îmbunătățire. Deci ce altceva poți să faci?
Să-ți dezvolți aptitudini de creștere a toleranței la suferința care te vor ajuta să-ți distragi atenția de la situații care îți pot provoca durere emoțională. Abilitățile de a-ți distrage atenția sunt importante întrucât(1) te pot împiedica temporar să te gândești la suferință și, ca urmare(2) îți oferă timpul necesar pentru a găsi un mod adecvat de a reacționa la acea situație. Distragerea atenției te poate ajuta să te distanțezi de suferință, pentru că te ajută să te gândești la altceva.
De asemenea, te ajută să tragi de timp, pentru că emoțiile să se potolească și abia apoi să iei măsuri pentru dezvoltarea acelei probleme.
Dar nu confunda distragerea atenției cu evitarea. Atunci când eviți o problemă supărătoare, de fapt alegi să nu o confrunți. Dar atunci când îți distragi atenția de la o problemă dureroasă, ai în continuare intenția să te ocupi de ea în viitor, când emoțiile se vor potoli și vor fi ajuns la un nivel tolerabil. Adesea, este necesar să te liniștești înainte de a înfrunta durerea, întrucât emoțiile ar putea fi prea intense. Mulți oameni care resimt emoții copleșitoare intră în panică atunci când au de a face cu un conflict, o respingere, un eșec sau alte evenimente neplăcute. Înainte să te poți ocupa de aceste probleme cu ajutorul noilor tale aptitudini de gestionare a emoțiilor este necesar să te liniștești pentru ați recăpăta puterile. În asemenea situații,aptitudinile de creștere a toleranței la suferință sunt asemănătoare reumplerii rezervorului de benzină al mașinii pentru a continua să mergi cu ea. Autoliniștirea este menită să-ți ofere un oarecare calm și detașare de durere, ca să te hotărăști ce urmează să faci în continuare.
Aptitudinile de autoliniștire mai au în vedere un lucru. Te vor ajuta să tratezi cu compasiune. Multe persoane ale căror emoții devin copleșitoare au fost abuzate sau neglijate în copilărie. Prin urmare, au fost învățate mai degrabă cum să-și facă rău decât cum să se ajute singure. Al doilea obiectiv al aptitudinilor de autoliniștire este, este așadar, să te învețe cum să te tratezi cu blândețe și iubire.
O altă alternativă pe care o sugerează acceptarea radicală este să admiți situația în care ai ajuns,indiferent în ce constă ea, fără a judeca evenimentele și fără a critica. Dimpotrivă, încearcă să înțelegi că situația ta actuală a apărut din cauza unui șir lung de evenimente care au început undeva în trecut. Contestarea acestui lanț de evenimente nu poate să schimbe ceea ce deja s-a întâmplat. Încercarea de a te lupta cu momentul prezent sau de a spune că nu ar trebui să existe nu face decât să-ți provoace cât mai multă suferință. Acceptarea radicală implică să te privești pe tine însuți/însăți și situația în care te afli și să o vezi așa cum este în realitate.
Tine minte că acceptarea radicală nu înseamnă că susții sau că ești de acord cu comportamentu greșit al altor persoane. Înseamnă însă că nu mai încerci să schimbi ceea ce deja s-a schimbat, înfuriindu-te și dând vina pe situație. De pildă, dacă te afli într-o situație abuzivă și trebuie să ieși din ea, atunci ieși. Nu-ți pierde vremea suferind în continuare dând vina pe tine. Acest lucru nu te va ajuta. Concentrează-ți atenția asupra a ceea ce poți să faci acum. Acest lucru te va ajuta să gândești cu mai multă claritate și să descoperi o modalitate mai bună de a face față suferinței.