Un copil răsfățat crește de obicei într-o famile în care adulții oferă copiilor multe drepturi, luând toate responsabilitățile asupra lor.
Nu fiți indiferenţi atunci când sunt încălcate regulile de comportament!
Copilul trebuie să învețea să respecte anumite reguli cum ar fi:
- Cu părinții vorbim politicos, ne adresăm respectuos.
- Nu înaintăm pretenții.
- Nu jignim și nici nu acuzăm.
- Rezolvăm problema cu ajutorul discuțiilor.
- Nu ridicăm vocea în public sau unde am putea deranja alte persoane.
- Nu intrăm în discuția celor mari atunci când nu avem acceptul lor.
- Ne comportăm politicos.
Prin urmare, învățăm copiii să respecte regulile, să-i respecte pe cei din jur și să se comporte politicos. În cazul în care copilul se comportă sfidător și lipsit de respect, îl oprim imediat. De asemenea, în momentul în care ne testează rezistența, declarându-ne război, această confruntare este de dorit să o câștigam neapărat.
Nu trebuie să facem în locul copilului ceea ce el poate face de unul singur.
Cine ar trebui să lege șireturile în locul copilului?
Cine ar trebui să facă lecțiile în locul lui?
Cine ar trebui să gătească micul dejun pentru întreaga familie atunci când părinții sunt ocupați?
De multe ori mamele, din obișnuință, fac în locul copiilor diferite acțiuni pe care copiii sunt în stare să le facă. De exemplu: să-și pună un pahar cu apă, să adune jucăriile, să ia ceva din dulap, să pună farfuria murdară în chiuvetă. Un copil de 4-5 ani poate face toate acestea cu ușurință, dar s-a obișnuit ca mama să facă lucrurile în locul lui. De ce ar mai trebui să se ostenească și el?
De aceea, dragi părinți, periodic ar trebui să faceți o evaluare pentru a vedea care sunt capacitaţile copilului dumneavoastră.
Copilul trebuie să primească sarcini la timpul potrivit. Deci, pas cu pas, copilul va adopta abilități simple și necesare. Astfel, mama nu va mai fi pusă în situații de a se enerva atunci când copilul nu vrea să facă nimic.
Deocamdată, după cum vedem şi în practică, cei mai independenți și responsabili copii cresc în acele familii unde comportamentul este cel de la egal la egal. În fiecare copil există o persoană adultă. Copilul ar trebui lăsat să facă tot ceea ce este lipsit de risc. Rolul părinților este cel de îndrumător, sfătuitor, încurajator şi susținător.
Apropo, copiii sunt mult mai atenți şi ascultă de părinți atunci când li se vorbește de la egal la egal.
Prin urmare, tot ceea ce un copil poate face pentru sine, el ar trebui lăsat să facă. Copiii răsfățați, de multe ori, știu să-și amintească de drepturile lor, chiar dacă acestea nu prezintă un conținut real. Prin urmare, familiarizăm copilul cu drepturile și obligații sale și îi cerem să le îndeplinească atunci când trebuie. Altfel, riscă să-și piardă din drepturi.
Problema generată de copil o rezolvă copilul.
Cine este de vină pentru faptul că, copilul nu a reușit să-și adune lucrurile la timp iar acum întârzie la școală?
Sper că nu este problema dumneavoastră!
Cine poartă vina atunci când copilul pleacă la școală nemâncat, în situația în care a fost atenţionat în legăură cu acest lucru ?
Cine ar trebui să-şi ceară scuze în fața profesorului, fiindcă i-a vorbit urât? Copilul dumneavoastră, apoi și dumneavoatră.
Trebuie să-i educăm pe copii să fie responsabili și să se obișnuiască cu faptul că atunci când creează o problemă, trebuie să se gândească și la rezolvarea ei.
Problema esențială aici este a părinților, fiindcă le este milă de copiii lor şi evită luarea măsurilor, uneori poate chiar și mai drastice dacă este cazul. Mamelor le este frică să nu se deterioreze relația pe care o au cu copiii. Toate acestea le putem numi greșeli ale părinților. Părinții înțelepți nu vor manifesta milă în fața copilului, pentru a nu le încuraja comportamentul negativ. Chiar sunt gata uneori să manifeste și forța și sunt convinși că cerințele rezonabile nu vor distruge relația, ci dimpotrivă o vor creea.
De multe ori relația ,,care pe care” începe încă din copilărie, moment în care copiii sunt capabili sa creeze diverse isterii, scene, verificând astfel rezistența părinților. Acei părinți care au reușit să pună punct isteriei, mai târziu au reușit să creeze relații armonioase în familie.
Restul, s-au trezit cu copii răsfățați şi nu au mai ştiut cum să rezolve situația.
Dumneavoastră ce variantă alegeți?
Sursa – http://www.psychologos.ru
Traducere și adaptare , Angela Tăbîrță