Majoritatea cuplurilor sunt conștiente că în cadrul căsniciei există o criză continuă, riscul fiind ca 40-50 % din căsnicii să se termine prin divorț. Pe măsură ce oamenii cunosc din ce în ce mai multe căsnicii nefericite și despărțiri, ei încep să se întrebe dacă și ei ar putea ajunge în acelaș punct.
Tinerii căsătoriți care se află pe valul iubirii și al romantismului, nu-și doresc decât o căsnicie reușită. Adesea, ei cred (cel puțin la început) că relația lor este ,,altfel” și că iubirea lor profundă și optimismul o vor susține. Mai devreme sau mai târziu, mult prea multe cupluri sunt luate prin surprindere de problemele și conflictele ce se acumulează treptat în orice căsnicie. Partenerii devin conștienți de o neliniște, frustrare și durere crescânde, adesea știind exact care este problema.
Pe măsură ce relația se cufundă în vârtejul dezamăgirilor, al comunicării defectuoase și al neînțelegirilor, cei doi parteneri încep să creadă că relația lor este o greșeală. Nu există situație în care ,,strigătul de ajutor” să fie perceput de terapeut mai pregnant decât la acei clienți care văd cum căsnicia lor, fericită cu ceva timp în urmă, începe să se dizolve. Chiar și cuplurile căsătorite de treizeci sau patruzeci de ani pot resimți un impuls de a pune capăt unei relații pe care acum o consideră a fi un șir nesfârșit de greșeli și suferințe.
A iubi și a fi iubit sunt cu siguranță unele dintre cele mai bogate experiențe pe care le au oamenii. Adăugați la acestea celelalte elemente ale unei relații-intimitate, prietenie, acceptare, sprijin, pentru a aminti doar câteva. Cineva care te încurajează când ești demoralizat, care te sprijină când te simți descurajat și care îți împărtășește bucuria când se întâmplă lucruri bune. În plus există gratificarea sexuală, pe care natura o oferă ca stimulare specială față de partener. Nici satisfacția de a avea copii și de a construi împreună o familie nu trebuie subestimată.
Speranțele și încurajările părinților și ale altor rude, precum și așteptările comunității de apartenență în direcția menținerii cuplului pun presiune din exterior. Cu toate aceste forțe-liant care acționează în sensul fortificării relației, ce-ar ar putea merge prost?
De ce iubirea (fără a mai pune la socoteală și celelalte motivații) nu este suficient de puternică pentru a menține cuplul unit?
Din păcate, există forțe centrifuge care pot rupe o relație: dezamăgiri debusolante, neînțelegeri încălcite și o comunicare greșită. Iubirea în sine este rareori suficient de trainică pentru a putea rezista acestor forțe distrugătoare și elementelor care le însoțesc- ranchiuna și furia. Pentru ca iubirea să se consolideze, și să nu se distrugă, este nevoie și de alte ingrediente.
Ilustrările idealizate din mass-media ale căsătoriei nu pregătesc cuplurile pentru a face față dezamăgirilor, frustrărilor și tensiunilor. Pe măsură ce neînțelegerile și conflictele se combină pentru a stârni furie și resentimente, persoana care înainte a fost un iubit, un aliat și un prieten este văzută acum ca un adversar.
Sursă: IUBIREA NU ESTE DE AJUNS
Autor: Aaron T. Beck M. D.