Nașterea unui copil -reprezintă cel mai frumos proces din viața cuplului. Este o mare bucurie și, în același timp, reprezintă un eveniment stresant pentru întreaga familie. Perioada sarcinii, nașterea și următoarele 9-12 luni după naștere reprezintă o perioadă de criză pentru majoritatea cuplurilor.
Această criză se caracterizează printr-o schimbare bruscă și radicală în ritmul și stilul de viață. Cuplul nu mai funcționează ca o diadă, ci este forțat să accepte realitatea triadei. De obicei, în timpul crizei devin acute toate conflictele nesoluționate și contradicțiile, atât în ceea ce privește relația maritală cât și anxietatea personală, temerile și preocupările.
Majoritatea familiilor tinere pot depăși cu succes această criză. Dar există un procent de 10 și 15% care vor întâmpina dificultăți, iar femeia din aceste cupluri va dezvolta depresia postpartum. Perioada sarcinii și cea a nașterii prezintă pentru mame o perioadă de cristalizare a identității sale materne. În această perioadă va exista o regresie psihologică, revenind la experiențele sale din copilărie și la identificarea cu mama sa în rolul ei matern. În cazul în care relația cu propria mamă nu este satisfăcătoare, starea psihologică și emoțională a viitoarelor mame poate varia. În timpul gravidității femeia trăiește uneori lipsa iubirii și se poate intensifica sentimentul singurătății. Ea simte deseori nevoia de susținere din partea soțului și al mamei.
Cercetarea psihanalitică ne arată credibil și convingător corelația dintre dezvoltarea depresie postpartum cu factorii psihologici.
Procesul nașterii, de regulă, este pentru mame un eveniment stresant. Principala dificultate constă în faptul că viața de după naștere se va schimba radical. În locul imaginii idealizate despre maternitate, femeia trăiește o realitate uneori dezamăgitoare. Copilul invadează viața mamei, care devine din ce în ce mai conștientă de nevoile lui. Dorința de altădată de a avea grijă de copilul ei se transformă în responsabilitate.
Mamei îi este dificil să îndure țipetele și lacrimile copilului, uneori se simte mamă incompetentă sau incapabilă de a-și calma copilul. Fără un ajutor eficient din partea familiei, tânăra mămică întâmpină dificultăți. Drept urmare deseori este cuprinsă de depresie.
Astfel se va forma un cerc vicios: copilul percepe mama depresivă, ca „lipsită de vitalitate“ și încearcă să o trezească la viață. Se va agita pentru a-i atrage și mai mult atenția. Strigătele și cerințele copilului devin intolerabile pentru mamă. Ea se simte copleșită de emoțiile negative și nu este în măsură să accepte furia copilului. În această situație mama are nevoie de energie pentru a prelucra emoțiile personale și pe cele ale copilului ei. Numai astfel va fi capabilă să-și calmeze copilul. Prin urmare se accentuează sentimentul de vinovăție și incompetență și ea se afundă tot mai mult în apatie și depresie, iar emoțional se îndepărtează de copil. Copilul va reacționa la asta cu un negativism mult mai mare, va simți îngrijirea formală și lipsa sentimentului de iubire.
Mama se enervează pe copil, suprimându-și furia. Conștientizare furiei sporește sentimentul de vinovăție. Cercul vicios este închis, iar contactul dintre mamă și copil este viciat.
Cauzele depresiei postpartum
Există o convingere larg răspândită conform căreia depresia postpartum este cauzată de insuficiența hormonală, cu toate că studiile clinice moderne nu au evidențiat nicio asociere semnificativă.
Depresia postpartum include: lipsa iubirii, sentimentul de invadare a spațiului matern, neexprimarea furiei, trăirea stării de anxietate, grija exagerată, nervozitate, suprasolocitare, adaptarea mai grea la noile reguli apărute în viața mamei.
Tipul de structură psihică ce permite să arate „iubire“ fără a o trăi, va duce la o epuizare rapidă a sistemului nervos al mamei.
Într-o familie care va funcționa și interacționa normal, furia neexprimată dintre mamă și copil va fi preluată și prelucrată de tatăl copilului (sau de una dintre bunici).
Din păcate unii bărbați nu sunt pregătiți din punct de vedere psihologic pentru nașterea copilui. De multe ori, odată cu venirea pe lume a copilului ei se simt neglijați, răniți, lipsiți de atenție și sex. Acest lucru duce adesea la răcirea relației, dezamăgire, supărare, insulte, uneori chiar și la adulter.
Un astfel de comportament distant și rece din partea soțului, poate cauza un factor puternic care ar putea declanșa depresia postpartum.