Psihoterapia în depresia postpartum.


Consecințele depresiei postpartum pentru mamă

Depresia postpartum netratată poate trece într-o stare depresivă cronică. Acest lucru va duce la scăderea stimei de sine, sentimentul de fragilitate al propriului ,,EU”.  

În viitor, pe fondul netratat al depresiei postpartum se pot dezvolta și alte afecțiuni psihice, cum ar fi: anxietate, fobii, atacuri de panică, tulburări de personalitate etc.

Consecințele depresiei postpartum pentru copil

Este un lucru bine cunoscut pentru toată lumea că în perioada intrauterină cât și în cea de după naștere, copilul este într-o simbioză directă cu mama și preia în totalitate din starea ei emoțională. Există o ipoteză precum că el ar trăi emoțiile mamei ca pe cele proprii. Starea emoțională a mamei are un impact enorm asupra dezvoltării mentale și emoționale a copilului.

Copilul care are mama depresivă devine de obicei letargic, egocentric sau se poate manifesta în sens opus fiind hiperemotiv, hiperactiv. Emoțiile copilului trăite în primul an al vieții devin o fundație la baza structurii emoționale a personalității sale la vârsta adultă. Adică, în cazul în care copilul este obișnuit să trăiască disperarea, apatia, lipsa de sens și lipsa de speranță în primul an al vieții sale, probabilitatea ca aceste senzații și sentimente să rămână cu el pe tot parcursul vieții este mare. Ele se pot manifesta într-o varietate de tulburări psihice. De asemenea este important de remarcat faptul că drept urmare a depresiei post-natale, contactul dintre mamă și copil se poate rupe, ceea ce va duce la formarea unei percepții negative a copilului față de viață, ce se poate exprima prin, „Oricum, totul merge prost!”.

Cât de des apelează mămicile la ajutorul unui psiholog?

Principala dificultate constă în faptul că depresia postpartum este adesea trecută cu vederea de către personalul medical, iar femeia este lăsată să facă față dificultății de una singură.

A cere ajutorul psihologului  este adesea imposibil din cauza emoțiilor de vină și rușine pe care le trăiește mama pentru propria incompetență, dar și datorită faptului că este absorbită deseori de o stare apatică și epuizarea fizică și psihică. Iar alte ori nu vor apela la ajutorul psihologului datoriră prejudecăților înrădăcinate (Mă voi descurca de una singură, nimeni nu mă  poate ajuta!), din lipsa posibilităților financiare, a deficitului de timp liber (Cu cine să las copilul?) Iar lăsând copilul acasă, se activează sentimentul de vinovăție.În astfel de situații putem rezolva problema apelând la serviciile psihoterapeutului prin Skype.

Practica arată că psihoterapia în cazul depresiei postpartum este necesară  și eficientă. De multe ori, depresia postpartum nu este identificată, fiindcă uneori nu se manifestă ca și depresie în sensul obișnuit al cuvântului.

Manifestarea depresie postpartum:

  • Depresie mintală sau cognitivă (apatie, gânduri sumbre, trăirea sentimentului de singurătate, gol interior – vinovăție și sentimentul propriei incompetențe);

  • Depresie fobică (frica de a afecta copilul prin acțiunile proprii – o preocupare exagerată pentru copil, frica de a nu i se întâmpla ceva rău copilului);

  • Depresie obsesiv-compulsivă ( grija obsesivă pentru copil – acțiuni obsesive legate de igienă sau comportament ,există situații în care mama se trezește de 10 de ori timp de o oră pentru a verifica respirația copilului).

Desigur, cel mai bine este să nu se ajungă la manifestarea tuturor simptomelor depresive postpartum și să le prevenim din timp.

Studiile psihanalitice contemporane au identificat factorii de risc care contribuie la dezvoltarea depresie postpartum :

  • Starea de depresie trăită anterior momentului sarcinii, nașterii;

  • Stima de sine scăzută;

  • Lipsa suportului și a susținerii din partea celor apropiați.

  • Relațiile dificile cu mama în timpul copilăriei pot reactiva trăirile negative din trecut.
  • Trăirea unor momente traumatice în timpul copilăriei cum ar fi spitalizarea, separarea timpurie de mamă, depresia mamei în timpul sarcinii și după naștere (reapariția scenariului negativ).
  • Relația nesatisfăcătoare cu soțul – conflictul marital, lipsa de înțelegere sprijin și suport.
  • Idealizarea sarcinii și a maternității, dorința de a fi o mamă perfectă pentru copilul ei. Această stare va duce inevitabil la dezamăgire și sentimente de incompetență (Nu sunt o mamă destul de bună pentru copilul meu!).

Dacă conștientizați că aveți aceste simptome, cel mai bine este să apelați la ajutorul unui psiholog bun.

Psihoterapia în depresia postpartum

Obiectivul principal al psihoterapiei în depresia postpartum este:

de a ajuta tânăra mămică să își întărească  încrederea în sine,

să conștientizeze că este „o mamă suficient de bună“ pentru copilul ei și că se descurcă cât de bine poate în acest moment.

să primească sprijinul și suportul necesar

să-și acceseze resursele interioare

Acest tip de terapie va avea un caracter de sprijin, cu scopul  găsirea și actualizarea resurselor interioare. În timpul psihoterapie se va lucra asupra aspectelor care identifică rolul matern și cele ce țin de identitatea mamei.

Rolul psihoterapiei va mai consta în identificarea și prelucrarea sentimentelor și emoțiilor negative.  Emoții pe care mama deprimată nu a avut cui să le împărtășească. În urma prelucrării acestor emoții complexe, mama va reuși să-și restabilească funcția de acceptare și va fi capabilă să-și calmeze cu ușurință copilul.

Este important de remarcat faptul că psihoterapia în depresia postpartum este mai eficientă atunci când începe în primele trei luni de la naștere, iar dacă este vorba de intervenție psihoterapeutică pe termen scurt este de dorit să se facă un minim 10 -15 ședințe, timp de trei luni.