Beneficiile temei pentru acasă în psihoterapie


Există mai multe beneficii, atât pentru clienți cât și pentru terapeuți, determinate de folosirea temelor pentru acasă în psihoterapie.

În primul rând, temele îi pot ajuta pe clienți să se simtă bine mai repede și să rămână așa mai mult timp ( Burns & Auerbach, 1992; Edelman & Chambless, 1993; K azantizis, Deane &  Ronan, 2000; Whisman, 1999).

Tema pentru acasă a fost concepută având scopul de ai ajuta pe clienți să exerseze, în mod repetat, noi abilități pentru stăpânirea cărora le-ar fi fost necesare multe luni dacă le-ar fi practicat doar o dată pe săptămână în cadrul ședințelor de terapie.

În al doilea rând, temele pentru acasă, deoarece sunt îndeplinite în diverse contexte și situații, îi ajută pe clienți să generalizeze ceea ce au de învățat, putând rezolva în viitor probleme similare  care pot apărea oricând și oriunde în viața lor. De exemplu, un client, care a venit la terapie pentru a-și depăși teama de a vorbi în public la o conferință, poate învăța, prin intermediul temelor, că aceleași strategii îl pot ajuta să se simtă mai puțin anxios când se întâlnește cu șeful său ori când vorbește cu un coleg la o petrecere.

În al treilea rând, tema îl ajută pe clienți să câștige încredere în abilitatea lor de a-și gestiona problemele singuri fără să fie asistați de un terapeut. Când clienții sunt mai încrezători în capacitatea lor de a se descurca  dacă problemele lor vor apărea din nou în viitor, ei sunt , într-o anumită măsură protejați împotriva lor.

În al patrulea rând, tema pentru acasă îi poate face pe clienți să înțeleagă mai bine originile problemelor pentru care au cerut ajutor, efectele acestora asupra lor și asupra altora și contribuția mediului la forma, intensitatea și frecvența problemelor.

În al cincilea rând,tema pentru acasă oferă clienților oportunități nemijlocite de a testa validitatea presupunerilor și credințelor adânc înrădăcinate ( Beck și colaboratorii,1979). Deși testarea are loc în ședința terapeutică și este de ajutor, apar beneficii din extinderea acesteia și în afara ședințelor. Este dificil, uneori, să lucrezi asupra unei probleme în ședință, deoarece situația terapeutică nu este un declanșator puternic pentru ședințele disfuncționale. Tema îi dă posibilitatea terapeutului să producă situații (adesea de la cele mai simple la cele mai dificile) în care clientul poate exersa asertivitatea cu oamenii din viața lui cu care trebuie să interacționeze zilnic. Uneori clienților le poate fi greu să-și amintească detalii sau să rememoreze gânduri ori să facă asocieri în legătură cu un eveniment sau o situație care s-a întâmplat cu câteva zile înainte de ședința de terapie. O temă care îl plasează pe clienți într-un context actual, recomandarea ca ei să-și observe și să-și înregistreze experiențele, poate rezolva această problemă.

În al șaselea rând, tema pentru acasă poate întări alianța terapeutică. Când tema se desfășoară bine, clienții capătă o încredere mai mare în terapeuții lor și în tratamentul pe care îl urmează și în consecință, relația terapeutică se va îmbunătăți. Când tema nu merge bine, relația terapeutică poate fi întărită dacă terapeuții și clienții sunt capabili să înfrunte împreună dificultățile ce apar.

În cele din urmă, temele pentru acasă sistematice oferă direcție și structură terapiei. Începerea fiecărei ședințe cu o revizuire a temelor anterioare și finalizarea fiecărei ședințe cu o nouă temă le transmite clienților mesajul că terapia constă în schimbarea lucrurilor care îi tulbură. O astfel de continuitate este folositoare atât pentru clienți, cât și pentru terapeuți, mai ales în perioadele cu suișuri și coborâșuri.

Bibliografie: Psihoterapeuții dau teme pentru acasă. Michael A. Tompkins.