Tema care urmează a fi abordată va răspunde la următoarele întrebări:

• În ce constă munca psihoterapeutului?

• Cum mă poate ajuta psihoterapeutul să-mi rezolv problemele care mă preocupă?

• De ce ar trebui să merg la psihoterapeut?

După părerea mea, răspunsul la această întrebare este foarte actual și în acelaș timp căutat. După cum știm cu toții, profesia de psihoterapeut în țara noastă abia își ia avântul.

Acest proces a început la modul serios acum 20-25 de ani; este vorba doar de o singură generație. Aceasta profesie a fost precedată de mulți ani de persecuție și interdicție.

A decide să mergi în ziua de astăzi la psihoterapeut, nu este un lucru ușor.

Numeroase prejudecăți, rețineri, idei preconcepute, temeri iraționale și colective, împiedică persoanele care ar avea nevoie de ajutor să apeleze la psihoterapie. Stigmatizarea suferinței psihice rămâne importantă. Dacă depresia este percepută într-o manieră mai puțin negativă, tulburările anxioase, fobice sau de comportament sunt mult prea adesea motive de spaimă și respinse.

Pe cealaltă parte, mersul la psiholog în societatea noastră este privit cu neîncredere și criticism.

A apela la consultație înseamnă a avea o problemă în comparație cu ceilalți.

A apela la consultație este o rușine față de ceilalți.

A apela la consultație înseamnă să-ți mărturisești eșecul în raport cu tine însuți.

Alte cauze ar fi rezistența personală la însănătoșire. Pe de o parte sunt conștient că am o problemă cu care deja sunt obișnuit și care nu există pur și simplu, dar joacă un rol deosebit în viața mea. Iar de cealaltă parte ar trebui să mă confrunt cu un proces de multe ori dureros care necesită timp, bani și efort.

Acești factori pot fi explicați astfel:

1. Eticheta mediului asupra noastră.

Există un motiv pentru care ne dorim ca oamenii să ne accepte să ne placă. Prin urmare părerea lor contează. Așa suntem construiți genetic. Din punct de vedere biologic, avem nevoie de relaționare cu semenii, de socializare. A fi respins de ceilalți echivalează cu a suferi de foame sau a muri. Chiar dacă acest lucru nu mai este valabil la ora actuală, este încă adânc întipărit în psihicul uman. Acest aspect încă generează teamă la nivel biologic și neuronal.

Așadar, nu este nimic greșit în a fi interesați de ce cred alții despre noi. „Cea mai mare frică a omului este să fie respins. Cea mai mare dorință este să fie acceptat.”( Dr. David R. Hamilton)

2. Obiceiul de „a rămâne înrădăcinat în problemă” și de a primi un beneficiu ascuns.

3. Frica de a ne întâlni cu necunoscutul, necesitatea de a investi timp, bani și efort poate constitui baza rezistentei la terapie.

4. Cu toate acestea, în afară de rezistență personală, există și un alt factor important pe care nu-l putem ignora și anume lipsa de informare.

De multe ori nu știm cum decurge o ședință de psihoterapie, ce se întâmplă de fapt în cabinetul psihoterapeutului, ce anume ar trebui să cunoaștem despre psihoterapie, cum putem determina nivelul de profesionalism al psihoterapeutului, la ce aspecte ar trebui să fim atenți.

De ce vin oamenii la psihoterapeut?

Pentru început aș explica acest lucru subliniind câteva aspecte:

1. Când apar schimbări psihosomatice, emoționale, de comportament, adicții etc.

2. Probleme ce țin de o anumiă situație (schimbarea locului de muncă sau trai, divorț, o nouă relație, pauză în relație etc.)

3. Probleme ce țin de schimbare, autocunoaște, dezvoltare personală transformare, restructurare interioară, etc.

Atunci când vorbim despre autocunoaște, dezvoltarea personală va atinge mai mult schmbările profunde ale ființei noastre. Aici vom include tot felul de dependențe, schimbarea atitudinii față de propria persoană și față de ceilalți. În acest caz nu va mai fi vorba despre rezolvarea unei probleme stringente, un proces profund de introspecție interioară, de analiza psihicului. După cum arată practica, numai o analiză și o conștientizare profundă va deschide drumul spre adevărata ființă a omului. Un astfel de proces va duce la transformarea personalității.

Dacă atunci când există probleme ce țin de o anumită situație îl vom ajuta pe client să-și găsească resursele interioare, în situația a treia va fi vorba de crearea acestor resurse, ceea ce va presupune o muncă mult mai amplă, care va necesita atât timp cât și efort. Acest proces va fi de durată și va depinde de structura fiecărei personalități, de nevoile personale și capacitatea de integrare. Rezultatele cu siguranță vor apărea, dar timpul nimeni nu vi-l poate preciza.

Transformarea la nivel profund a persoanei, de obicei necesită timp, fiindcă va atinge structura personalității care s-a format în mod greșit în primii ani de viață, apoi timp de mulți ani deprinderile au fost fixate ca unicul mod de adaptare la condițiile reale de existență. Astfel problema ce ține de resetarea personalități este legată de schimbarea modalității de a răspunde la mediul extern, de a ne schimba vechile deprinderi cu altele mult mai confortabile și funcționale în același timp. Aici putem oferi exemple despre cum oamenii obișnuiau să construiască relații cu ei înșiși și cu ceilalți. Iar ceea ce a fost format la modul greșit ani, necesită uneori ani pentru a fi corectat.

Problema constă în faptul că astfel de forme de adaptare care formează personalitatea copilului au loc în procesul construirii relațiilor dintre copil și adult, sau cu diverse alte figuri care au înlocuit modelele. Baza personalității noastre este produsul relației în primii cinci ani ai vieții. De aici putem constata că pentru a apărea schimbările dorite în această structură avem nevoie de ,,relație”. Iar ,,relația psihoterapeutică” este o relație care se organizează special pentru acest lucru.