Hipnoză, hipnoze ( de la Hypnos, zeul somnului la vechii greci). Stare asemănătoare somnului indusă artificial de către un hipnotizor. Mecanismul fiziologic al somnului natural este diferit, totuşi, de cel al somnului hipnotic. Somnul fiziologic reprezintă o inhibiţie generalizată, în timp ce somnul hipnotic este o stare de inhibiţie limitată la nivelul anumitor arii cerebrale.

Ca definiţie mai formală, literar, hipnoza înseamnă somn şi se referă la „a dormi faţă de lumea exterioară” pentru că persoana s-a focalizat în totalitate asupra lumii interioare. Aceste persoane s-au focalizat interior asupra unei, amintiri, a unui gând, a unei reprezentări, sentiment, persoane etc.

Considerăm hipnoza sau transa ca fiind o formă de concentrare intensă şi, prin urmare, o schimbare a stării de conştiinţă. De fapt, cu toţii intrăm şi ieşim din transă de nenumărate ori pe parcursul unei zile. Transa este o stare modificată de conştiinţă, o stare a minţii şi a emoţiilor noastre.

Transa pur şi simplu descrie o abilitate care ne împiedică să ne pierdem minţile.  Fără transă, am vedea, am auzi şi am procesa fiecare cuvânt şi stimul din jurul nostru. Prin intermediul transei reuşim să ne focalizăm intens asupra unui lucru şi să ne închidem faţă de altele. Visatul cu ochii deschişi ne oferă un exemplu excelent de transă. Fenomene asemănătoare cu cel hipnotic se întâlnesc frecvent în viaţa cotidiană.

Astfel, cineva poate fi atât de absorbit de lectura unei cărţi sau de vizionarea unui film, încât nu mai aude atunci când îl sună telefonul. Aţi condus vreodată mai mulţi kilometri fără să vă amintiţi să fi trecut pe lângă vreun senm de circulaţie sau aţi condus vreodată către un loc cunoscut, ajungând în cele din urmă altundeva? Şi odată ce v-aţi revenit, să vă întrebaţi cum ati ajuns acolo? Ok! Bine ati venit în ţinutul transei!